CEPRANO IN VERSI

 


Ceprane bièje mia

na dì jsteù a 'rroma e me sentèua
sùle e spièrse 'mmiès 'a tanta 'ggente
e le còse più belle che udèua
a me ne 'mme piaceune pè gnente!

pe 'dìtten 'una, se me truvàva
fatte cùnt 'a 'nna piazza, a me, 'ntramènte
la guardava, j còrenme diceva:
"è bella, ma la nostra è più piacente".

e dòppe: 'nne sòle fiàcche e 'nna micràgna
de luna e cièrte stelle ca più belle
sè, a 'ppiette a esse, le juccecandrèlle...

ma chi se mòve più da chesta terra
addò se sta tante 'bbè? nfùnne nfùnne
ceprane, pe 'mme, è tutt'j mùnne!

Mario  D'Orazio

A

I' canal

L' femmn, 'na ota aij "canal"
C' ijeun n'n sul p' lauà ij pagn,
a farla breu: p' fa la "bucata"
all rnzola, ai mantil e all cupert,
ma c' ijeun pur p' ciaulà 'n con,
p' parlà mal d'chella e d'chell'atra:
sbattenn i piezz sopra aij parapett
parlaun d' corna, chell dll'atr,
rdeun, chiccchiaraun e ogni tant
'ntunaun 'na canzon casareccia.
Cusì tra 'na cantata e 'na rsata
Scurdaun chella ch'era la fatica.
I' "canal" era punt d'incontr,
era com aij "salott" la all'antica.
Mo i' cannell ij l'acqua fresca
Direttamente dentr alla "cannat"
S'hau quas secch, n'n dau più frescura
aij asstat, sembrn quattr occh
rnscchite mort. Nvec d'aggiustarij
mò ij uot luà cà n'n serw più.
Por "canal"! Lassatij perd!
Luenn aiss ui u'purtat appriess
Pur 'n piezz dlla vita mia.

Eraldo Lombardi

 

'Na storia vecchia

'Na matina alla scunzetrata
mentre tutte durmeune
au arvuate i camie 'na ditta
e s 'au misse a spallà i "Casarine".

N'è passate de tiempe e,
sembrerà strane,
da chi giorne nen s'au viste più
chelle ucchiarelle chi fazzelette 'n'cape
e i zenale pine de scorce de pertecaglie
assedute miese ai piazzale de la "Ripa".

La sera mo,
quande sonane i battocchie
de le campane de Don Checco
e mentre se fa scure piane piane,
nen ce sta più nesune
c'acchiappa la sedia p'iresenne alla casa.

Sule dalla cantina d'Antuniucce
ogni tante esce 'ne 'mbriache
che sitte sitte
se ne uà verse "Ballassante"
appuggennese come a 'na creatura.

Ogni uota se ferma
agl'angule di bar de "Colasante"
e comincia a burbuttà.

A uteglie allesì cunciate
pare 'ne straccione
e quante strilla pè cantà 'na canzone
sembra ca iastema.

Se la piglia che tutte
e se ce dai la buonasera
te responne:
"Ma uà a murì ammazzate!".

Giuseppe Nalli

 

Sant'Antonij Abbat

'N ota p'l' fier c's'ijeua
p' cumprà chell cos a bonmrcat
ch'all buttegh custaun salat!
Quand'era Sant'Antonij d'gnnar
alla fiera s'cumpraun i purchitt
appena appena smiss dalla scrofa;
ognun s'ij' alluaua a puoch a puoch
ch' la broda e la ijanna e ij crsceua
fin a che ij'anni appriess ij'accdeua.
Da ogni part truau l'musciarell,
fich secch, l'noc, l'sciusciell,
n'n mancaun l'nocchij e ij lpin.
La sera c' steua sempre cadcun
ch' cucnaua sopra a 'na furnacella
'na braciola d'puorch e s'annacquaua
chella bella magnata ch' l'vin,
ch'era chell'buon, fatt 'ncasa.
mò purtropp st' cos n'n c'stau più:
mò truou vstit, scarp, borz e ch'atra cosa
ch' n'n c'entra niente ch' la tradizion.
E' la modernità, chiss è ì' progress:
tutt è cagnat, i tiemp n'n so più chiij!
Sul 'n'usanza è rmasta la stessa:
s' n'n t' sta attent, 'nmies a chella folla
tra 'na spenta, 'na botta e 'na strsciata
ca' man longa, svelta, abituata
t' frega i' purtafoij e t'fà fess!

Eraldo Lombardi

A

HOME